"Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată"

As fi zis ca nu e bine As fi vrut sa nu mai vina Fiindca tu la fel ca mine Ai ramas fara de rima. Vara totul e mai simplu Inca nu ma pot obisnui Chiar cu gandul ca si timpul A uitat a mai iubi. Iar cand soarele dispare Ma ncalzesc cu amintiri Ma gandesc mereu la mare Si traiesc cu amagiri E un sentiment aparte Ca un dor amar si trist Poate duce si la moarte Mi a spus medicul psihiatrist. Iar tu toamna trecatoare Cand aduci aici tacere Te gandesti si tu ca oare Cufunzi suflete-n durere? Te ai gandit macar o clipa Cum tu visele le iei? Si a inimii aripa A o omori tu vrei? Ca un om fara retina In conditia de a fi Merg pe drumul spre lumina Mor rapid pentru-a trai. Si pierduta-n nostalgie Ma intreb cum tocmai eu Singura in reverie L-am gasit pe Dumnezeu.